Manuela Klenke
rumänisch
Königreich des kleinen Fischs
Der Tag wird von Scherben zu Abend getragen.
Trockene Erde zwischen den Zähnen erinnert ans Lösen
des Kalksteins von Klippen, erfasst von vergangenen Zeichen
der Hand eines Toten. Sie gräbt in Archiven nach Namen.
Wie Tropfen von Säure, unnütz auf Stein, wird schwebend
der Abend zu Nacht getragen. Die Toten sind nachts
nicht sie selbst. Also schläft sie. Also denkt sie im Schlaf
an die Adern in Blättern des Ahorns durch die ohne Eile
das Leben entweicht in kleinen Portionen. Ans Schwanken
magerer Körper, an Strömungen, die plötzlich verschwinden
und Flüsse in Seen verwandeln, den Gestank, der sich bildet.
Die Nacht, wie sie ist, wird zu Morgen getragen.
Audioproduktion: Haus für Poesie, 2019
ÎMPĂRĂȚIA PEȘTELUI MIC
Ziua e purtată de cioburi spre seară.
Pământul uscat dintre dinți amintește de dizolvarea
calcarului din stânci adunate cu semnele șterse
din mâna unui mort. Ea sapă în arhive după nume.
Precum picăturile de acid pe o piatră, fără vreun rost, seara
e purtată în zbor către noapte. Morții nu sunt ei înșiși
noaptea. Așa că ea doarme. Așa că se gândește în somn
la vinișoarele din frunzele de arțar, prin care viața
se scurge fără nicio grabă în porții mici. La oscilarea
corpurilor firave, la curenții care dispar brusc
și transformă râuri în lacuri, putoarea care ia naștere.
Noaptea, așa cum e, e purtată spre dimineață.