Vasile Leac

罗马尼亚文

inbox

.Oricît m-am străduit nu am găsit o formulă mai potrivită – e drept, nici nu am depus în sensu ăsta eforturi uriaşe – aşa că îţi scriu în grabă, în scurta pauză de aerisire a camerelor:
Dragul meu Răsfăţat Durduliu,
dintre toate promisiunile pe care mi le-ai făcut – şi zău, sînt o droaie – doar una ai dus-o pînă la capăt. Nu mă deranjează faptul că eşti un afurisit umflat cu atenţii, dar nici nu pot spune că sînt o norocoasă cu un individ de teapa ta. În final o să afle toţi c-o urăşti pe Alina şi –  ţineţi-vă bine! – că în fiecare joi dimineaţa îţi înfunzi urechile cu staniol, că le răspunzi celor care te privesc (ştii tu la ce mă refer, la păcătoasele tale de maţe) cu: Nu. Sînt doar zvonuri. O să urlu în gura mare…of, nici nu mai ştiu cu ce să încep: Cu Maica Domnului de la oglinda retrovizoare? Sau cu Cina cea de taină văzută din spate? (ideea asta cu Cina cea de taină văzută din spate mi-a plăcut). Cînd mă gîndesc la tine mă simt ridicolă şi amărîtă ca o bandă scoci pentru oameni zgîrciţi. Dacă te pricepi la calculatoare nu înseamnă că eşti un băieţaş deştept aşa cum crezi tu. Cînd te-am întrebat: cu ce-i mai presus ortodoxia decît coca cola? Răspunsul tău a venit cu întîrziere, şi atît de încet l-ai spus de parcă ai fi fost botezat într-o biserică gonflabilă. Nu zic că nu ai şi tu momente cînd eşti simpatic, însă degeaba, momentele astea mai mult te ocolesc. Am impresia că pentru tine nesimţirea este o stare de confort. Să ştii, vorbesc serios, dacă nu-ţi duci pînă la capăt promisiunile, într-o bună zi am să te las baltă – tîmpitule! şi n-o să mai fie timp, nici pentru regrete, nici pentru altceva. De data asta sînt cît se poate de serioasă.

Cu nelinişte,

Inima ta tristă şi depravată.

© Vasile Leac
录制: Institutul Cultural Român

Inbox

.So sehr ich mich auch angestrengt habe, ich habe keine bessere Möglichkeit gefunden – allerdings, ich habe da auch keine riesigen Mühen drauf verschwendet – also schreibe ich dir in Eile nach einer Pause zum Lüften der Zimmer:
Mein liebes verhätscheltes Dickerchen ,
von allen Versprechen, die Du mir gegeben hast – und das sind echt eine Menge – hast du kein einziges gehalten. Es stört mich nicht, dass Du ein aufgeblasenes Arschloch bist, aber ich kann auch nicht behaupten, dass ich mit einem Kerl wie Dir glücklich bin. Am Ende werden es alle erfahren, dass Du Alina hasst und – jetzt haltet euch fest! – jeden Donnerstag verstopfst Du Dir die Ohren mit Alufolie und antwortest allem, was Dir da entgegenstarrt (Du weißt schon, was ich meine, Deine armen Innereien) mit: Nein. Das sind nur Gerüchte. Ich werde das ganz laut herumposaunen… ach, ich weiß gar nicht, womit ich anfangen soll: Mit der Muttergottes am Rückspiegel? Oder mit dem Abendmahl von hinten gesehen? (Die Idee mit dem Abendmahl von hinten gesehen finde ich ganz schön.) Wenn ich an Dich denke, fühle ich mich so dämlich und abgegriffen wie das Klebeband von Geizhälsen. Nur weil Du Ahnung von Computern hast, bist Du noch lange kein so smarter Typ, wie Du denkst. Als ich Dich gefragt habe: Wieso ist die Orthodoxie was Besseres als Coca-Cola? Da kam Deine Antwort so zögerlich und Du hast so leise geredet, als wärst Du in einer aufblasbaren Kirche getauft. Ich sage ja gar nicht, dass Du nicht manchmal kurz nett bist, aber was soll‘s, solche Momente scheinen eher einen Bogen um Dich zu machen. Ich denke, für Dich ist Unverschämtheit Deine Komfortzone. Und weißt Du was, ich meine es ernst, wenn Du Deine Versprechen nicht hältst, dann werde ich Dich eines schönen Tages sitzen lassen – Du Scheißkerl! Und dann ist es zu spät für Reue oder was anderes. Diesmal meine ich es wirklich ernst.

Beunruhigt,
Dein trauriges und niedergeschlagenes Herz.

Übersetzung aus dem Rumänischen von Eva Wemme