Yolanda Castaño

加利西亚文

Cristina Vlașin

罗马尼亚文

HISTORIA DA TRANSFORMACIÓN

Foi primeiro un trastorno
unha lesiva abstinencia de nena eramos pobres e non tiña nin aquilo
raquítica de min depauperada antes de eu amargor carente unha
parábola de complexos unha síndrome unha pantasma
(Aciago a partes iguais botalo en falla ou lamentalo)
Arrecife de sombra que rompe os meus colares.
Foi primeiro unha branquia evasiva que
non me quixo facer feliz tocándome co seu sopro
son a cara máis común do patio do colexio
a faciana eslamiada que nada en nada sementa
telo ou non o tes renuncia afaite traga iso
corvos toldando nubes unha condena de frío eterno
unha paciente galerna unha privada privación
(nena de colexio de monxas que fun saen todas
anoréxicas ou lesbianas a
letra entra con sangue nos cóbados nas cabezas nas
conciencias ou nas conas).
Pechei os ollos e desexei con todas as miñas forzas
lograr dunha vez por todas converterme na que era.

Pero a beleza corrompe. A beleza corrompe.
Arrecife de sombra que gasta os meus colares.
Vence a madrugada e a gorxa contén un presaxio.
Pobre parviña!, obsesionácheste con cubrir con aspas en vez de
co seu contido.
Foi un lento e vertixinoso agromar de flores en inverno
Os ríos saltaban cara atrás e resolvíanse en fervenzas rosas
borboletas e caracois nacéronme nos cabelos
O sorriso dos meus peitos deu combustible aos aeroplanos
A beleza corrompe
A beleza corrompe
A tersura do meu ventre escoltaba á primavera
desbordaron as buguinas nas miñas mans tan miúdas
o meu afago máis alto beliscou o meu ventrículo
e xa non souben qué facer con tanta luz en tanta sombra.

Dixéronme: “a túa propia arma será o teu propio castigo”
cuspíronme na cara as miñas propias virtudes neste
clube non admiten a rapazas cos beizos pintados de vermello
un maremoto sucio unha usura de perversión que
non pode ter que ver coa miña máscara de pestanas os
ratos subiron ao meu cuarto enluxaron os caixóns da roupa branca
litros de ferralla alcatrán axexo ás agachadas litros
de control litros de difamadores quilos de suspicacias levantadas
só coa tensión do arco das miñas cellas deberían maniatarte
adxudicarte unha estampa gris e borrarte os trazos con ácido
¿renunciar a ser eu para ser unha escritora?
demonizaron o esguío e lanzal do meu pescozo e o
xeito en que me nace o cabelo na parte baixa da caluga neste
clube non admiten a rapazas tan ben adobiadas
Desconfiamos do estío
A beleza corrompe.
Mira ben se che compensa todo isto.

© Yolanda Castaño
从: Profundidade de campo
Espiral Maior: La Coruña, 2007
录制: Literaturwerkstatt Berlin, 2015

POVESTEA TRANSFORMĂRII

A început cu o tulburare
abstinența nocivă a unei copile eram săraci si nu aveam nimic
doar sărăcie înaintea mea amărăciune lipsă o parabolă de complexe
un sindrom o fantomă
(ghinion în părți egale să-i simți lipsa sau să-l regreți)
Recif de umbre ce-mi rupe colierele.
Prima a fost o bronhie evazivă care
nu m-ar fi făcut fericită cu atingerea suflării ei
sunt fața comună din curtea școlii
chipul fără substanță care nimic în nimic semănă
îl ai sau nu îl ai renunță obișnuiește-te să înghiți toate astea
corbi acoperind nori condamnați la frig etern
un viscol răbdător o privare privată
(copilă la o școală de călugărițe ca mine ies toate
anorexice sau lesbiene litera intră cu sânge pe coate în cap în
conștiință sau în pizde).
Am închis ochii și am început să-mi doresc cu toată puterea
Să reușesc o dată pentru totdeauna să devin ceea ce am fost.

Dar frumusețea corupe. Frumusețea corupe.
Recif de umbre care-mi uzează colierele.
Am învins zorii și în gât am o urare.
Prostuțo te-ai încăpățânat să acoperi cu cruci în loc de conținut.
A fost o lentă și vertiginoasă îmbobocire a florilor iarna
Râurile săreau înapoi și se așezau în cascade roz
Lămpi și melci îmi creșteau în păr
Zâmbetul sânilor mei au dat combustibil aeroplanelor
Frumusețea corupe.
Frumusețea corupe
Netezimea pântecului meu escorta primăvara
Melcii se revărsau din mâinile mele minione
Complimentul suprem mi-a ciupit ventriculul
Și nu mai știam ce să fac cu atâta lumină în atâta întuneric.

Mi-au spus: ” propria ta armă îți va fi pedeapsa”
mi-au scuipat în față toate virtuțiile
în acest club nu admitem fetele cu buzele rujate
un cutremur murdar în adâncul mării o cotă a perversiunii
care un poate avea nimic în comun cu rimelul genelor mele
șoarecii urcară în camera mea murdăriră sertarele cu haine albe
litri de ferralla catran urmăresc pe ascuns litri
control litrii de defăimători kilograme de suspiciuni ridicate
doar cu tensiunea curburii sprâncenelor mele ar trebui să te încătușeze
să-ți adjudece o imagine cenușie și să-ți șteargă conturul cu acid
să renunț a mai fi eu pentru a fi scriitoare?
Au demonizat tot ce a fost gentil și zvelt la gâtul meu și modul
în care crește parul pe ceafă în acest club
nu admit fete care se aranjează atât de bine
nu mai avem încredere în vară
frumusețea corupe.
gândește-te bine dacă toate astea merită.

Traducere de Cristina Vlașin