Svetlana Cârstean
A new girl in town (II)
A new girl in town (II)
Cîţi ani ai?
Dacă asta m-ai întreba ce-aş răspunde?
15?
Visul m-a aruncat afară cu putere, cu ură.
Sînt o fată de 15 ani.
Mai semăn doar foarte puţin cu un băiat de 15.
Dar ai putea să-mi vorbeşti, ai putea să mă iei în serios,
aş putea să aflu, aş putea să te-ascult.
|mi plac oamenii puternici care ştiu să mă-înveţe,
iar eu învăţ repede.
Urechile mele aşteaptă s-audă, mîinile mele să mîngîie,
sînii mei demult înmuguriţi înţeapă aerul de dimineaţă pînă seara
şi-apoi se înfierbîntă singuri o noapte întreagă
în aşternuturi apretate,
părul meu aleargă o dată cu mine,
m-aş putea îmbrăca numai cu el şi tot m-ai recunoaşte,
corpul meu e pregătit aproape pe de-a-ntregul.
Mama mea nu m-a învăţat cum să te mîngîi,
da, acasă nu am învăţat niciodată nimic,
acasă ne ţinem strîns de mînă,
dar nu ne mîngîiem niciodată,
eu cu mama mea şi cu tatăl meu,
care e doar soţul ei.
Acasă ne ţinem strîns de mînă unul de celălalt,
şi asta doare,
oare întotdeauna doare aşa?