Vasile Leac
DEZOSATA
DEZOSATA
.cînd mergi pe stradă, paşii purtîndu-te unde vor, şi în cap îţi sună zgomotul a 100 de ştampile şi ai senzaţia că ai aţipit, deşi mergi pe stradă de nu ştiu cît timp şi nu mai ştii la ce te gîndeai şi, pentru moment, intri în panică, pentru că ştii că cineva, din spatele unei perdele te filmează; şi atunci începi să-ţi pipăi buzunarele după chei; şi imediat ai senzaţia că n-o să mai găseşti nimic niciodată; în clipa asta simţi o mînă pe spate şi în clipa următoare transpiraţia ţi-e deja pe frunte şi şopteşti ceva ce nu auzi nici tu. Nu te speria. E dezosata.
cînd dormi şi te trezeşti brusc, te trezeşte zgomotul unui pahar spart, aruncat de undeva de sus pe asfalt, poate de la ultimul etaj; şi te gîndeşti pentru o clipă: o fi aruncat cineva cu un pahar de apă după un cîine...şi automat, în clipa urmatoare, îţi trece prin minte: cine să arunce cu un pahar la ora asta, doar eu locuiesc la ultimul etaj; sînt în pat şi dorm; şi nici un geam nu este deschis, deşi ai senzaţia că este deschis – perdeaua se mişcă şi ea. Nu te speria. E dezosata.cînd stai singură în bucătărie şi fumezi, fumezi dintr-o pornire autodevoratoare;
şi te gîndeşti că şi alţii - cei mai mulţi - mănîncă tot dintr-o pornire cumva asemănătoare: ai impresia că vor să se sinucidă mîncînd; şi aşa cum stai şi fumezi (poate că eşti nervoasă sau agitată, nici tu nu-ţi dai seama) auzi telefonul sunînd; acum ţigara iţi tremură între degete; ai senzaţia că telefonul n-o să înceteze niciodată; şi nu ai nici un chef să răspunzi, de fapt nici nu poţi răspunde; ai prefera să crăpi în clipa asta decît să mai auzi sunetul telefonului. Nu te speria. E dezosata.
dacă visezi că eşti încurcat într-o pădure de vareci, şi în jurul tău înoată/plutesc tot felul de vietăţi şi obiecte; dar cel mai agresiv ţi se pare că este un aspirator pe care cineva a scris FAKIR; şi tu încerci să ieşi la suprafaţă (eşti conştient că eşti foarte aproape de suprafaţă, pentru că vezi lumina soarelui deasupra apei), dar varecii ţi se înfăşoară în jurul tău, pentru că mişcările tale sînt dezordonate şi nimeni nu se găseşte în pat lîngă tine ca să te trezească, iar icoana-calendar de pe noptieră, pe care ţi-a dat-o ieri o fetiţă, nu te poate trezi – acum vezi cum se apropie şi vidrele. Nu te speria. E dezosata.
cînd te îndrepţi spre piaţă întrebîndu-te dacă umflatul baloanelor poate fi un mod de a te droga; şi cum mergi aşa treci pe lîngă geamurile uriaşe ale băncii din colţ, abia te poţi abţine să nu te priveşti în oglinda lor, şi-ţi pui problema că tipele frumoase şi serioase, cu un aer dulcic, n-ai cum să le vezi: ele stau ascunse în bănci şi lucrează la credite, calculează; şi ăsta-i adevăratul motiv pentru care pielea lor este atît de albă; ele nu se expun la soare niciodată; şi cum mergi aşa mai departe cu gîndul, de data asta, la filme istorice şi SF., ţi se face pielea găinii cînd priveşti mîinile oamenilor din piaţă, cum stau ele întinse, te gîndeşti că o mînă din asta, într-o bună zi, te-ar putea atinge şi în locul ăla s-ar aşeza imediat o muscă; acum privirea ţi-a căzut pe un breloc şoarece cu tricou; şi în clipa asta simţi cum cineva te împinge de la spate. Nu te speria. E dezosata.
