Anul acesta m-am mutat
pentru a cincea oară în viața mea
Este o clădire ce a aparținut cândva unei mănăstiri
cu o placă inscripționată
”Cei drepți dintre națiuni”.
Între aceste ziduri
mulți evrei au fost ascunși și salvați.

”Ce liniștit este acest loc
Și totuși cât de multă teamă zace între aceste ziduri!”
Mi-au spus prietenii mei.

Iar eu le-am răspuns,
”Dar ce plin de curaj este acest spațiu,
și cât de recunoscători sunt cei salvați aici!”

Ieri, am băut un ceai
cu vecina mea mai în vârstă.
Un dulap în dormitorul ei.
În dulap o oglindă
cu marginile înnegrite de
suspinele înăbușite ale refugiaților.
Inspirând speranță, expirând teamă
Una după alta în egală măsură.
Nimeni nu știa cum se va sfârși
acea pagină neagră din istorie.

Viața mea nu este amenințată.
Am tot ce-mi trebuie, sunt sănătoasă. Nimeni nu mă persecută.
Străzile nu sunt înțesate de soldați.

Dragostea freamătă ușor în mine.
Am speranță, dar mi-e și teamă.
Ambele în egală măsură.