Am văzut nașterea unei lumi vechi,
Se ridicau străzi întregi
De căsuțe dărăpănate, cu burlane ruginite
Ce se terminau brusc la câțiva metri
Deasupra pământului, cu carcasele pridvoarelor distruse
Și cu alte trăsături ale declinului. Opel-uri uzate
Și volkswagen-uri ruginite cu adâncituri
În capote intrau în țară caravană după
Caravană. Au venit și puzderie de bătrâni din toată
Lumea, erau aduși de pretutindeni moșnegi care nu trebuiau
Nimănui și care tușeau acum bucuroși în mănușile lor
Împletite așteptând în stație tramvaiul.
Și iată că viața a înțepenit. Totul a încetinit, apa din țevi
A început să curgă mai domol, polițiștii hăituiau
Mai cu milă hoții, iar ăștia din urmă scoteau încet pistoalele
Și apăsau pe trăgace care se prefăceau în scrum,
Scoțând, în cele din urmă, o floare de foc.
Iar glonțul a tot zburat nu mai puțin de o sută de ani. Apoi, a încremenit
În aer, ca o pastilă căzută într-un sirop dens și transparent.
Sau ca o mică vitamină galbenă, drajeu, cu termenul expirat,
Care s-a rostogolit după dulap și s-a pierdut în colb, hârtiuțe și nostalgie.