Efe Duyan

turščina

Svetlana Cârstean

romunščina

Hayali Bir Konuşma

neden mi? belki bir tutam beyaz saçın
bir yara izi,
bir kraliyet arması,
berbat anılarla, şahane öğütler,
yorucu bir gün, uykusuz bir gün doğumu gibi
yanağına asılı durmasından.

neden mi?
kibirli parmaklarının birden mızıkçı çocuklara dönmesinden,
sihirbazlık numaraları değil de
bir gömleğin üzerinden dar bir bluzu çıkarır gibi…

neden mi? hmm, çünkü durmaksızın dağılan saçların
bir yatağın her masaldaki kırışığı;
çünkü olsa olsa evlatlık bir prenses benim aradığım,
öptükçe kurbağa kalan bir kurbağa.
bilirsin masallar çocuklar içindir
çocuk değilim artık.

sonracığıma, övündüğün tek siyah elbisenden,
birer el ilanı gibi dağıttığın muzip koca gülücüklerden,
o elbisenin ve bacaklarına sürtünen şu kedinin sana çok yakışmasından
(yok muydu yoksa öyle bir kedi?)
ve bilmediğimden
iki yöne akan bir nehir gibi dudaklarından
geceleri korkar mıyım?
saçmalar
sana aptalca âşık olur muyum?

bir defa söyleyeceğim yalnızca
neden diye sorma
yumuşacık çarptı kalbim
hoşça kal.

© Efe Duyan
Avdio produkcija: Efe Duyan / EDISAM - Turkish Literature and Science Writers Union

Conversație imaginară

oare de ce? poate din cauza șuviței albe din părul tău
ca o cicatrice
sau ca un blazon regal,
ca niște teribile amintiri or sfaturi prețioase
ca o zi obositoare, ca un răsărit insomniac,
toate traversându-ți obrazul.

oare de ce?
poate pentru că degetele tale mândre pot deveni jucăușe într-o clipă
și nu vorbesc despre cine știe ce truc de magician
ci despre cum îți scoți tu cămașa strâmtă, tricoul de dedesubt…

oare de ce? pentru că părul tău care fuge întruna
e mototolit între paginile fiecărui basm;
pentru că asta caut, o prințesă adoptată,
o broască ce, chiar dacă e sărutată, rămâne broască.
nu știi că basmele sunt doar pentru copii?
iar eu nu mai sunt un copil.

și mai de ce? din cauza singurei tale rochii negre de care ești așa mândră
a zâmbetelor tale largi pe care le oferi ca pe flyere
pentru că rochia și pisoiul printre picioarele tale alunecă
amândouă sunt pe urmele tale
(oare chiar a trecut pe-aici un pisoi?)
și pentru că nu știu
dacă la noapte nu o să mă sperii de buzele tale
ca un fluviu care curge în două direcții contrare
sau nu o să stric totul
sau nu cumva o să par un idiot în fața ta.

îți mai spun o singură dată
să nu mă întrebi din nou
inima mea bate încet
adio.

Traducere: Svetlana Cârstean