Joe Dassin intra în fiecare casă,
Dansa cu fiecare gospodină,
Explica fiecărui bărbat obosit,
Că încă vor veni vremurile de aur,
Acolo, pe Champs-Élysées,
El îmbrăca pantaloni albi și încălța pantofii albi,
O cămașă descheiată la piept,
Ieșea dimineața devreme din casă și nu se mai întorcea
Decât târziu în noapte, iar uneori
Dispărea pentru zile întregi.
El cânta, și cânta, și cânta, punând încet
Totul la locul său, lucruri ce erau gata să se prăbușească
Și alunecau deja. El înfășura obiecte casabile,
Cum ar fi inimi de femei, în fulare moi
Și năframe. Și ștergea mereu praful de pe
Toate pick-up-urile planetei. În pauze,
Niște pauze scurte, extrem de scurte, zbura spre Coasta
De Azur, intrând în fugă în mare în slipurile lui cu desen de leopard.
Iar după, se ștergea în grabă, fuma o țigară
Și cu pas grăbit se îndrepta spre avionul personal.
Deja repetând, murmurând primele rânduri,
Care deveneau miezul iertării supreme.
Iar oamenii porneau pick-up-rile, televizoarele,
Radiourile și pretutindeni aveau nevoie de el.
Nici măcar moartea lui nu a fost luată în serios.
„Cântă, i se spunea, cântă!” Și el, domol,
Cârlionțat și cu favoriți, se apropia
Chiar și de acolo, din neant, și ne ruga, ne ruga:
„Pune-ți inima la loc, nu o
sfărâma”.