Indrė Valantinaitė

Die Frau erhob sich von der grünen Liege
und ging hinein ins Meer

(bis zu den Knöcheln
bis zu den Knien
bis zur Taille
bis zu den Brüsten
bis zu den Schultern
bis zum Hals),

bis ihre kleine Figur sich auflöste
unter dem Wellenbaldachin mit schäumenden Spitzen.

Langsam die Seiten wendend
las der Wind das von ihr hinterlassene Buch.

Als es dämmerte, retournierte er das zerfledderte Bändchen der Sandbibliothek,
überschüttete die Münder der Figuren mit Sand,

noch immer lebendig und würgend
an Sätzen, geschrieben in einer unerkennbaren Sprache.

Sie war Ausländerin, etwa dreißig Jahre alt.
Keiner kannte sie.
Sie urlaubte allein.

A woman rose up from a greenish blanket
And waded into the sea

(up to her ankles
up to her knees
up to her waist
up to her chest
up to her shoulders
up to her neck)

until the tiny figure melted
under a canopy of waves with sprays of lace.

The wind slowly turned the pages,
reading the book she left on the shore.

At dusk, it gave the tattered tome to the library of the dunes
And filled the mouths of the characters with sand,

still living and choking
the sentences written in an unknown language.

She was a stranger, about thirty years old.
No one knew who she was.
She traveled alone.

Una mujer se levanta
de su toalla verdosa,
se sumerge en el mar

(hasta los tobillos primero,
las rodillas,
la cintura,
el pecho,
los hombros,
hasta llegar al cuello)

Así su pequeña figura se diluye bajo un abanico de olas con chorros de encaje.

El viento pasa lentamente por las páginas, leyendo el libro que deja en la orilla.

Al anochecer, retorna el tomo andrajoso a la biblioteca de las dunas, llenando la
boca de cada personaje con arena, siguen viviendo, sofocando las oraciones
escritas en un idioma desconocido.

Extraña, de unos treinta años. Nadie sabía quién era. Había viajado sola.

Une femme s'est relevée de son tapis vert pour rentrer dans la mer

jusqu'aux chevilles
jusqu'aux genoux
jusqu'à la taille
jusqu'à la poitrine
jusqu'aux épaules
jusqu'au cou

jusqu'à ce que sa fine silhouette fonde
sous les baldaquins des vagues et leur écume de dentelles.

Le vent a lu le livre qu'elle avait laissé
en tournant doucement les pages.

Vers le soir il a donné le tome fatigué à la bibliothèque des dunes
emplisssant de sable les bouches des protagonistes,

encore vivantes, expulsant
des phrases écrites dans une langue inconnue.

C'était une étrangère, d'environ trente ans.
Personne ne la connaissait.
Elle prenait ses vacances seule.

Žena je ustala sa zelenkaste prostirke i ušla u more

(do gležnjeva
do koljena
do struka
do grudi
do ramena
do vrata)

sve dok se sitna figura nije rastopila
pod baldahinima valova ukrašenim čipkom vodene prašine.

Polako prevrćući stranice,
vjetar je čitao knjigu koju je ostavila na obali.

Kad se spustio sumrak, pohaban je primjerak poklonio knjižnici dina,
zasipajući zrncima pijeska usta likova,

usta još uvijek živa, što hropću
od rečenica napisanih nepoznatim jezikom.

Bila je strankinja, bila joj je trideset i koja.
Nitko ju nije poznavao.
Ljetovala je sama.

Una donna si alzò dal suo asciugamano verde
ed entrò pian piano in mare

(fino le caviglie
fino alle gambe
fino la vita
fino il petto
fino le spalle
fino al collo),

finché la snella figura si dissolse
sotto il tetto delle onde con merletti di spruzzi.

Lentamente voltando le pagine
il vento leggeva il suo libro lasciato sulla spiaggia.

Fattasi sera restituì il piccolo tomo stropicciato alla biblioteca delle dune,
riempiendo le bocche dei personaggi con granelli di sabbia,

sempre vive e soffocanti
per le frasi scritte in una lingua irriconoscibile.

Ella era straniera, sui trent'anni.
Nessuno la conosceva
Era in vacanza da sola.

Една жена стана од на зеленкасто ќебе
И се брцна во морето

(до глуждот
до колената
до половината
до градите
до рамената
до вратот)

додека ситната фигура не се стопи
под плаштот од бранови со нишки од чипка.

Ветерот бавно ги вртеше страниците,
читајќи ја книгата што ја остави на брегот.

Приквечерта, го предаде парталавиот том на библиотеката на дините
И им ги наполна устите на ликовите со песок,

кои сеуште беа живи и се давеа
со речениците напишани на непознат јазик.

Таа беше странец, на околу триесет години.
Никој не знаеше која е.
Патуваше сама.

O femeie s-a ridicat de pe o pătură verzuie
Și a intrat în mare

(până la glezne
până la genunchi
până la talie
până la piept
până la umeri
până la gât)

până când silueta ei micuță s-a topit
sub un baldachin de valuri cu spumă dantelată.

Vântul a întors sfios paginile,
citind cartea lăsată de ea pe țărm.

La amurg, a dat cartea zdrențuită bibliotecii dunelor
Și a umplut cu nisip gurile personajelor

încă vii și sufocând
propozițiile scrise într-o limbă necunoscută.

Era o străină, avea cam treizeci de ani.
Nimeni nu știa cine este.
Călătorea singură.

Ženska je vstala z zelenkaste odejice
in zabredla v morje –

do gležnjev
do kolen
do pasu
do prsi
do ramen
do vratu

dokler se njena drobna postava ni razblinila
pod baldahinom valov s čipkastimi mehurčki.

Veter je počasi obračal liste
in bral knjigo, ki jo je tam pozabila.

Ko se je stemnilo, je oguljeno knjigo vrnil peščeni knjižnici
in s peskom zasul usta junakov,

ki so bila še vedno živa in so se davila
s stavki, napisanimi v neznanem jeziku.

Bila je tujka, stara kakih trideset let.
Nihče je ni poznal.
Počitnikovala je sama.