când scriu la această maşină,
treaba lovirii literelor nu se deosebeşte prea mult
de urcuşul pe munte la vreme de iarnă
cu toiagul în mână şi bine echipată

literele pătrate sunt aidoma clisurilor de neatins

scriu cu mănuşi din lână groasă
am nasul roşu ca o ţărancă tibetană
iar solul în care sunt bătătorite aceste litere
e negru de dur

chiar dacă-s puţine şanse să urc

voi poposi la prima colibă
unde, de pretutindeni, izbucneşte fumul
mă voi odihni la neagra fiertură din samovar

şi voi porni mai departe pe gheaţa sunetelor guturale
care, de obicei, acolo spre vârf, se grupează
în moartea cea albă.