Nora Iuga
Fetiţa cu o mie de riduri [19]
19.
trezeşte-te, îi strig noaptea. atinge carnea mea, măcar în vis fă ce vreau de la tine... şi dacă eşti mort? dacă ai murit acum o lună sau alaltăieri şi gura mea se afundă în curbura cefii tale ca stridia în lingura ei ? poate mă iubesc cu un mort la fel de real cum fac cîinii pe maidanul din faţa blocului şi nu gîndul, pînda intrărilor mele îl primeşte ca pe un împărat care se întoarce viu dintr-un război lung şi-mi intră în pat nerăbdător fără să-şi dea jos tunica, poate-i îmbrăcat în sîngele lui. dar nu e mort un trup pe care îl cheamă alt trup şi nici moarte nu e cînd nu ştii de ea ; şi atunci ce iubesc şi cine-mi face vraişte creierul care se mută de-a valma ba-n subsuori, ba-n călcîie. stă acolo pitit în nările mele şi miroase sudoarea lui de bărbat. n-are nici o putere piatra care-l acoperă, nici aerul care a fugit de la el. nici vînătul rapace care mănîncă albul gîtului prins între braţele mele ca trunchiul zvelt al unui mesteacăn. Roagă-te, îi strig, să nu ştiu cînd mori ca să trăieşti cu mine pînă la capăt.
