Cine sînt eu

Mă uit la bărbați și mă întreb cine sînt eu.
S-au dus vremurile de demult cînd bunicul meu își punea cizmele și sărea
peste bălțile mari de pe uliță cu mine în spate, pe drumul spre grădiniță.
S-au dus mai ales acele vremuri cînd visam în fiecare seară urît, iar tatăl
meu venea la mine în pat și îmi punea mîna în dreptul stomacului ca să
mă liniștesc și rămînea așa pînă adormeam. Sau chiar mă trezeam cu el
alături dimineața.
S-au dus și timpurile în care tatăl meu mă spăla din cap pînă în picioare,
s-a dus și vremea primei mele vizite la ginecolog, pe care tot cu el am
făcut-o.
S-au dus anii în care învățam cu el tisa, molidul, pinul și bradul.
S-au dus oare definitiv?

© Svetlana Cârstean
Extraído de: Floarea de menghină
Bucuresti: Editura Cartea Românească, 2008
Produção de áudio: Literaturwerkstatt Berlin 2012

Qui sóc jo

Em miro els homes i em pregunto qui sóc jo.
Ja fa molt de quan s’ha escolat el temps en què el meu avi es calçava
les botes i saltava amb mi a collibè per sobre dels grans tolls, camí cap
a la guarderia.
Especialment, s'ha escolat el temps en què cada nit somniava coses
lletges, i el meu pare venia al meu llit i em posava la mà al mig de la
panxa per tranquil·litzar-me i es quedava així fins que m'adormia. O
fins i tot em despertava amb ell al costat al matí.
També s'han escolat els anys en què el meu pare em rentava de cap a
peus, i també s'han escolat els anys de les meves primeres visites al
ginecòleg, que feia sempre amb ell.
S'han escolat aquells temps en què ell m'ensenyava el teix, el pivet, el
pi i l'avet.
S'hauran escolat definitivament?

Catalan translation by Xavier Montoliu