[Sînt femeie]

Sînt femeie,
corpul meu plutește de atîta timp,
deasupra apelor întinse, alb ca o lumină de lună,
impudică și tăcută.
Sînt o mamă nemiloasă.
care-și îmbrățișează copilul,
pînă la sufocare,
îl face iarăși una cu ea însăși,
ca altădată,
cînd burțile mari erau camere umbroase de odihnă,
erau încăperile bune dinspre stradă,
camerele vacanței veșnice,
fără durere, fără lacrimi,
erau locul acela unde nimeni nu se desparte de nimeni.
Sînt o femeie, adesea urîtă,
corpul meu era ieri o barcă de hîrtie
l-am aruncat în joacă pe suprafața acestei ape,
sperînd să mă ducă departe.
Azi sînt balena ucigașă,
adesea frumoasă,
care-și așteaptă pescarul.

© Svetlana Cârstean
Extraído de: Floarea de menghină
Bucuresti: Editura Cartea Românească, 2008
Produção de áudio: Literaturwerkstatt Berlin 2012

[Je suis femme]

Je suis femme,
mon corps flotte depuis tant de temps,
sur les vastes eaux, blanc comme une lumière de lune
impudique et silencieuse.
Je suis une mère impitoyable.
qui embrasse son enfant,
jusqu’à ce qu’il suffoque,
pour qu’il ne fasse qu’une avec elle-même,
comme autrefois,
quand les gros ventres étaient des chambres ombragées pour le repos,
de bonnes chambres donnant sur la rue,
les chambres des vacances éternelles,
sans douleur, sans larme,
ce lieu où personne ne se sépare de personne.
Je suis une femme, souvent laide,
mon corps était hier une barque en papier
par jeu, je l’ai jeté sur la surface de cette eau,
espérant qu’il m’emmènerait loin.
Aujourd’hui je suis une baleine tueuse,
souvent belle,
qui attend son pêcheur.

French translation by Fanny Chartres