[Sînt femeie]

Sînt femeie,
corpul meu plutește de atîta timp,
deasupra apelor întinse, alb ca o lumină de lună,
impudică și tăcută.
Sînt o mamă nemiloasă.
care-și îmbrățișează copilul,
pînă la sufocare,
îl face iarăși una cu ea însăși,
ca altădată,
cînd burțile mari erau camere umbroase de odihnă,
erau încăperile bune dinspre stradă,
camerele vacanței veșnice,
fără durere, fără lacrimi,
erau locul acela unde nimeni nu se desparte de nimeni.
Sînt o femeie, adesea urîtă,
corpul meu era ieri o barcă de hîrtie
l-am aruncat în joacă pe suprafața acestei ape,
sperînd să mă ducă departe.
Azi sînt balena ucigașă,
adesea frumoasă,
care-și așteaptă pescarul.

© Svetlana Cârstean
Extraído de: Floarea de menghină
Bucuresti: Editura Cartea Românească, 2008
Produção de áudio: Literaturwerkstatt Berlin 2012

[I’m a woman]

I’m a woman,
for a long time my body’s been floating
above an expanse of water, as white as moonlight,
indecent and silent.
I’m a cruel mother
who hugs her child
to the point of suffocation,
makes him one with herself
as once it had been,
when the big bellies were shady rooms to rest in,
were the good spaces along the street,
the rooms of unending vacations
without pain, without tears,
were the place in which no one gets separated from anyone else.
I’m a woman, often ugly.
Yesterday, my body was a paper boat
that I threw playfully on the surface of this water,
hoping it would carry me away.
Today, I’m the killer whale,
often beautiful,
waiting for the fisherman.

Translation from Romanian by Claudia Serea