Ileana M. Pop
italien
A new girl in town (II)
Cîţi ani ai?
Dacă asta m-ai întreba ce-aş răspunde?
15?
Visul m-a aruncat afară cu putere, cu ură.
Sînt o fată de 15 ani.
Mai semăn doar foarte puţin cu un băiat de 15.
Dar ai putea să-mi vorbeşti, ai putea să mă iei în serios,
aş putea să aflu, aş putea să te-ascult.
|mi plac oamenii puternici care ştiu să mă-înveţe,
iar eu învăţ repede.
Urechile mele aşteaptă s-audă, mîinile mele să mîngîie,
sînii mei demult înmuguriţi înţeapă aerul de dimineaţă pînă seara
şi-apoi se înfierbîntă singuri o noapte întreagă
în aşternuturi apretate,
părul meu aleargă o dată cu mine,
m-aş putea îmbrăca numai cu el şi tot m-ai recunoaşte,
corpul meu e pregătit aproape pe de-a-ntregul.
Mama mea nu m-a învăţat cum să te mîngîi,
da, acasă nu am învăţat niciodată nimic,
acasă ne ţinem strîns de mînă,
dar nu ne mîngîiem niciodată,
eu cu mama mea şi cu tatăl meu,
care e doar soţul ei.
Acasă ne ţinem strîns de mînă unul de celălalt,
şi asta doare,
oare întotdeauna doare aşa?
Extrait de: unpublished
Production audio: Literaturwerkstatt Berlin 2012
A new girl in town (II)
Quanti anni hai?
Se me lo chiedessi cosa risponderei?
15?
Il sogno mi ha buttato fuori con forza, con odio.
Sono una ragazza di 15 anni.
Sembro ancora, ma pochissimo, un ragazzo di 15 anni.
Comunque potresti parlarmi, potresti prendermi sul serio,
potrei sapere, potrei ascoltarti.
Mi piacciono le persone forti che hanno qualcosa da insegnarmi,
e io imparo in fretta.
Le mie orecchie aspettano di sentire, le mie mani di accarezzare,
i miei seni sbocciati da tempo pungono l’aria da mattina a sera
e poi si riscaldano da soli per tutta la notte
tra lenzuola inamidate,
i miei capelli corrono assieme a me,
potrei vestimi solo dei capelli e mi riconosceresti comunque,
il mio corpo è quasi pronto.
Mia madre non mi ha insegnato ad accarezzarti,
sì, a casa non ho mai imparato niente,
a casa ci teniamo stretti per mano,
ma non ci accarezziamo mai.
A casa ci teniamo stretti per mano,
e fa male,
farà sempre così male?