Cătălina Stanislav 

Translator

bună ziua
pentru ziua în care v-ați cunoscut colegii de clasă pentru prima dată
vă rugăm introduceți numărul dumneavoastră norocos
pentru zilele în care ați alergat fără încetare în jurul terenului de joacă
apăsați toate numerele la întâmplare
pentru geamurile aburite ale restaurantelor ieftine de pe marginea drumului
introduceți anul ultimei vacanțe de vară cu familia

toată lumea are momente în care le e rușine
nu spuneți nimănui numerele pe care le alegeți pentru astea
pentru mic dejunurile cu ceai și poğaça pe care le-ați avut pe peluza facultății
puneți receptorul jos și ieșiți pe balcon
dacă vreți să vă plângeți pentru timpul care a trecut prea repede
vă rugăm apăsați tare pe buton
dacă realizați că nu vă amintiți de bunicul dumneavoastră exact așa cum era
uitați-vă în oglindă

pentru mirosul cărților prăfuite din magazinele second-hand
spuneți a treia literă din numele unui muncitor analfabet
pentru croitorul din cartierul dumneavoastră care a fost găsit mort între cârpe
vă rugăm să așteptați

pentru momentul acela imprevizibil
în care ați atins gâtul unei femei în somn
introduceți același număr din nou și din nou
după beep

în ziua de după despărțire
scrieți în carnețelul dumneavoastră de o sută de ori
„n-o să mă mai îndrăgostesc niciodată”

beeeep

Îți spun dragostevski
n-am învățat oare să iubim din romane rusești

prima noapte în care am dormit lângă tine
e în mintea mea, scrisă ca un scenariu cuneifom
nu, nu, ca o pictură rupestră

la început te las să aștepți o vreme
iartă-mă pentru asta

îți ascund numele de ceva vreme
tu nu știii de ce

fularul pe care îl tricotai a fost lăsat neterminat
lasă-l așa până iarna viitoare
ca singurătatea ta să fie numai parțială și

mărul ăla verde pe care mi l-ai dat într-o dimineață
lasă-l să fie o parolă secretă între noi

și lasă-ți sprâncenele să crească
pretențiozitatea mă sperie,
așa cum se întâmplă și cu poezia și arhitectura

picioarele tale sunt pline de răni din copilărie
facem dragoste lent
ne iubim
răbdători ca părul tău care crește

dar eu confund încă
numele lungi ale personajelor din romanele rusești.

mi s-a uscat gâtul
dar nu pare să devină tăcut

am gâtul aspru
de la cât am purtat pancarde pe tăvi argintii

gâtul meu e un echilibrist înfiorat
nu știe că poți să stai pe sârmă
doar mergând înainte
în fața baricadei de soldați

gâtul meu nu mai știe ce să facă de frică
în timp ce caschetele soldaților
zboară pe lângă noi

gâtul meu e orb
oare acolo nu e chiar fiul meu
ascuns într-o uniformă
arătând spre mine cu țeava puștii

gâtul meu o ia la fugă ajutându-se de picioare
urlând ca o gașcă de copii
în timp ce sare peste baricadă

cu gâtul larg deschis
îmi îmbrățișez fiul

gâtul meu e înnodat
păstrează fericirea doar pentru el

gâtul meu e tăiat
sângele altor cinci
curge în direcții diferite

mehmet a crescut un alt mehmet agitat
când a devenit tată

mehmet deja avea un alt mehmet rușinos
când s-a căsătorit

a mai luat un mehmet sceptic
de nevoie

toți mehmeții erau în condiție bună
lângă el stătea osman care avea mulți osmani
pe care mehmet nu-i cunoștea

unde este un mehmet altruist?
– mehmet nu era sigur –
dar când cineva a scos un pistol către
grupul lui de prieteni el n-a ezitat

osmanul sub acoperire dintre osmani cu insigna de polițist în buzunar
a ținut de mână un tip de la fabrica de țigări pentru prima dată
– mehmet cel mort dintre mehmeți –

cu părere de rău pentru pierderea văduvei lui mehmet
mehmet cel încăpățânat s-a dus în piața taksim
a distrus și ultimul regret
când osman și-a depus cererea de demisie

a fost frumos să fie încăpățânat în fața morții
chiar și după ce a murit

Întorcând țestoasa invers, fetița fuge
Pentru prima dată, țestoasa vede cerul.