MAZÁS DO XARDÍN DE TOLSTOI

Eu,
que bordeei en automóbil as beiras do Neretva,
que rebañei en bicicleta as rúas húmidas de Copenhague.
Eu que medín cos meus brazos os buratos de Saraxevo,
que atravesei ao volante a fronteira de Eslovenia
e sobrevoei en avioneta a ría de Betanzos.
Eu que collín un ferry que arribase ás costas de Irlanda,
e á illa de Ometepe no Lago Cocibolca;
eu que non esquecerei aquela tenda en Budapest,
nin os campos de algodón na provincia de Tesalia,
nin unha noite nun hotel aos 17 anos en Niza.
A miña memoria vai mollar os pés á praia de Jurmala en Letonia
e na sexta avenida síntense coma na casa.
Eu,
que houben morrer unha vez viaxando nun taxi en Lima,
que atravesei o amarelo dos campos brillantes de Pakruojis
e crucei aquela mesma rúa que Margarett Mitchell en Atlanta.
Os meus pasos pisaron as areas rosadas de Elafonisi,
cruzaron unha esquina en Brooklyn, a ponte Carlos, Lavalle.
Eu que atravesei deserto para ir ata Essaouira,
que me deslicei en tirolina dende os cumios do Mombacho,
que non esquecerei a noite que durmín na rúa en Amsterdam,
nin o Mosteiro de Ostrog, nin as pedras de Meteora.
Eu que pronunciei un nome no medio dunha praza en Gante
que unha vez suquei o Bósforo vestida de promesas,
que nunca volvín ser a mesma despóis daquela tarde en Auschwitz.
Eu,
que conducín cara o leste até preto de Podgorica,
que percorrín en motoneve o glaciar de Vatnajökull,
eu que nunca me sentín tan soa coma na rue de Sant Denis,
que xamáis probarei uvas coma as uvas de Corinto.
Eu, que un día recollín
   mazás do xardín de Tolstoi,
quero voltar a casa:
o recanto
que prefiro
da Coruña

xusto en ti.

© Yolanda Castaño
De: Varios autores - A Coruña á luz das letras
Iñás-Oleiros: Ed. Editorial Trifolium, 2008
Producción de Audio: Literaturwerkstatt Berlin, 2015

MERE DIN GRĂDINA LUI TOLSTOI

eu,
care am călătorit de-alungul râului Neretva în automobil,
care am străbătut străzile umede ale Copenhagăi pe bicicletă,
eu care am măsurat pădurile din Sarajevo cu brațele
care am trecut granița Sloveniei la volan,
și am zburat de-asupra estuarului Betanzos.
eu care am plecat cu feribotul ce ajungea pe coastele Irlandei
și la insula Ometepe de pe lacul Cocibolca;
eu care nu voi uita niciodată acel magazin din Budapesta
sau câmpurile de bumbac din provincia Tesalia
și nici acea noapte la 17 ani într-un hotel din Nisa.
memoria mea își va umezi picioarele pe plaja Jurmala din Letonia
și pe 6th avenue te simți ca acasă.
eu,
care eram pe punctul de a muri când călătoream într-un taxi din Lima
care am străbătut galbenul strălucitoarelor câmpii din Pakruojis
și am traversat aceeași stradă pe care a traversat-o Margarett Mitchell în Atlanta
pașii mei au apăsat nisipurile roz din Elafonisi
au traversat un colț de stradă din Brooklyn, podul Carol, Lavalle.
eu care am străbătut deșertul pentru a ajunge la Essaouira,
care am alunecat pe tiroliană din vârful vulcanului Mombacho
care nu voi uita noaptea în care am dormit pe străzile din Amsterdam
nici mănăstirea din Ostrog, sau pietrele din Meteora.
Eu care am pronunțat un nume în mijlocul unei piețe din Gent
care am brăzdat odată Bosforul înveșmântată în promisiuni,
care nu am mai fost aceeași după acea după amiază la Auschwitz.
Eu
care am condus spre est până aproape de Podgorica
care am făcut turul ghețarului Vatnajökull în snowmobile
eu care niciodată nu m-am simțit mai singură decât în rue Saint- Denis
care nu voi mai gusta vreodată struguri precum cei din Corint.
Eu care într-o zi
am cules mere din gradina lui Tolstoi
vreau să mă întorc acasă:
în ascunzătoarea preferată
din La Corunia

chiar în tine

Traducere de Cristina Vlașin