Eva Ruth Wemme
alemán
De la capăt
drumul se întinde în faţă
ca o pagină
arsă de la un capăt
sunt prins în ghetto şi pot doar să conduc
până la autobuz
apoi să mă plimb în cerc
în oraşul meu
gândindu-mă la cuşca mea
şi la tine
inima mi-e ruptă
în somn respiraţia adoarme
câinii îmi smulg din plămâni
şi eu mă gândesc la salvarea lor
când de fapt totul e atât de simplu
undeva acolo s-au prăbuşit visele mele
undeva s-a rupt firul
tu te întorci
unde eu nu am voie
să trec graniţa
şi singura reacţie pe care
pot să o am
e să-mi fac obiceiul de a borî
când te conduc la autobuzul cu
drumul
ars de la un capăt
Producción de Audio: Haus für Poesie, 2017
Vom Ende wieder
vorne erstreckt sich der Weg
wie eine Buchseite
vom einen Ende her verbrannt
ich bin gefangen in einem Ghetto und kann nur mit
bis zum Bus
danach lauf ich im Kreis
in meiner Stadt
denke an meinen Käfig
und an dich
mein Herz ist zerrissen
im Schlaf schläft der Atem ein
die Hunde reißen an meiner Lunge
und ich denke über ihre Rettung nach
wo eigentlich alles ganz einfach ist
irgendwo dort sind meine Träume eingestürzt
irgendwo riss der Faden
du kehrst dorthin zurück
wo ich nicht
über die Grenze darf
und die einzige Reaktion die
ich haben kann
ist wie gewohnt zu kotzen
wenn ich dich zum Bus begleite
vor sich den vom einen Ende her verbrannten
Weg