Cine sînt eu

Mă uit la bărbați și mă întreb cine sînt eu.
S-au dus vremurile de demult cînd bunicul meu își punea cizmele și sărea
peste bălțile mari de pe uliță cu mine în spate, pe drumul spre grădiniță.
S-au dus mai ales acele vremuri cînd visam în fiecare seară urît, iar tatăl
meu venea la mine în pat și îmi punea mîna în dreptul stomacului ca să
mă liniștesc și rămînea așa pînă adormeam. Sau chiar mă trezeam cu el
alături dimineața.
S-au dus și timpurile în care tatăl meu mă spăla din cap pînă în picioare,
s-a dus și vremea primei mele vizite la ginecolog, pe care tot cu el am
făcut-o.
S-au dus anii în care învățam cu el tisa, molidul, pinul și bradul.
S-au dus oare definitiv?

© Svetlana Cârstean
De: Floarea de menghină
Bucuresti: Editura Cartea Românească, 2008
Producción de Audio: Literaturwerkstatt Berlin 2012

Chi sono io

Guardo gli uomini e mi chiedo chi sono io.
Da molto, sono andati i tempi quando mio nonno si metteva gli stivali e
sulla stradella saltava le grandi pozze con me in spalle, andando verso
l’asilo.
Soprattutto sono passati i tempi quando ogni sera sognavo brutte cose, e
mio padre veniva da me a letto e mi posava la mano all’altezza dello
stomaco per calmarmi e rimaneva finché non mi
addormentavo. O addirittura mi svegliavo con lui accanto la mattina.
Sono passati anche i tempi in cui mio padre mi lavava dalla testa ai piedi,
è passato anche il tempo della mia prima visita dal ginecologo, che
sempre con lui ho fatto.
Sono passati gli anni in cui assieme a lui imparavo il tasso, l’abete rosso,
il pino e l’abete.
Che siano passati definitivamente?

Italian translation by Angela Tarantino