Andreea Serghievici
romanian
شارع 1
أعرف أنها العاشرة صباحاً
أعرف أنه الثامن من حزيران
لكنني لست متأكداً من كل ذلك..
لستُ متأكداً
إن كانت هذه حديقة!
ولا أدري لماذا لزهورها رائحة بارود!
وهل تلك نوافذ
أم عيون ميتة!
وهل هذا مطرٌ أم لعابُ شخصٍ يتعرّض للتعذيب؟
وذلك الذي يرتفع مسرعاً
كبرقٍ أسود
من تحت إلى أعلى
أهو طائر أم صراخ؟
أعرف أنها العاشرة
ربما من صباح اليوم أو البارحة
أو حتى من صباح سنةٍ قديمة..
غير أنه لا صباح حقاً
الشمس مخطوفةٌ
والضوء الباقي لا يستطيع دفع فديتها
لدى الغيوم.
أعرف أنها العاشرة
منذ ساعات،
أو أيام..
لكني لا أعرف أين أنا!
لا الماضي يمضي
ولا الحاضر يحضر..
كل ما هنالك هو هذه العاشرة صباحاً
التي تحيل كل شيء
إلى مجرد تخمين.
Audio production: Literaturwerkstatt Berlin/Haus für Poesie, 2016
Stradă 1
știu că este ora zece dimineața
știu că este data de 8 iunie
dar nu sunt sigur de toate acestea
nu sunt sigur
dacă aici a fost o grădină
și nu știu de ce florile ei miros a praf de pușcă
sunt acelea ferestre
sau ochi de mort
și este asta ploaie sau saliva unei persoane expuse torturii?
și ceea ce se ridică rapid
ca un fulger negru
de jos până sus
este o pasăre sau un strigăt?
știu că este ora 10
poate în această dimineață sau ieri
sau chiar într-o dimineață trecută
totuși, nu este cu adevărat dimineață
soarele a fost răpit
și lumina rămasă nu poate să-i plătească răscumpărarea
eu am norii.
știu că este ora 10
de acum câteva ore,
sau zile
dar nu știu unde sunt!
trecutul nu trece
și prezentul nu se întâmplă
totul este această oră 10 a dimineții
care se transformă
într-o simplă ghicitoare.