Nora Iuga
Fetiţa cu o mie de riduri [95]
95.
din cer vine zgomotul, din portbagaj curg căpşunile ca nişte inimi de copii speriaţi; are cineva un ceainic, o strecu-rătoare, o linguriţă de zahăr, le-a luat pe toate cu el. duşenka maia, sînii ti-s iuţi cum e miezul ridichilor negre, i-o fi zis şi ea s-a umezit ca iarba în zori. era un băieţaş blond, o fi visat că-1 ucide pe ţar şi s-au despărţit apele Niprului; cer două cărţi, a spus armeanul din Minsk. servit, a spus rusul alb. asta a fost pata lui. s-a lăţit, s-a lăţit ca pînza neagră pe mesele îndoliate ale marilor cazinouri cînd crupierul nu mai are nimic de rulat. şi toţi au pierdut, boje moi, ne-a rămas Siberia şi Taigaua cea verde pînă la capăt.