Vasile Leac
e foarte atent la tot ce spune S.
e foarte atent la tot ce spune S.
pt jacky
.ieri m-am simţit ca un ambalaj abandonat într-un gard viu;
crede-mă, nu-i pentru prima dată.
tu ştii să analizezi mult mai bine decît mine asemenea stări;
doar eşti expert în nasturi pentru canibali, şi, pe lîngă relaţiile tale cu lumea haşurată,
mai ai şi o groază de minorităţi în subordine;
şi încă ceva: am impresia că de cîte ori mă uit în oglindă,
capul mi s-a mărit cu cîţiva milimetri.
la dracu, nu mai ştiu ce să fac. răspunsul tău e puţin incomod;
ai văzut şi tu că am primit cîteva şuturi discrete,
dar presupun că aşa se întîmplă într-o galerie.
mă întreb dacă nu cumva am îmbătrînit.
ei, vezi – am îmbătrînit. ambalajul ăla despre care îţi vorbeam,
a revenit la suprafaţă purtat de curentul maşinilor;
a fost smuls din gardul viu, dracu ştie cum, şi dus într-un cartier
unde oamenii se droghează cu şampon.
- şi ce-i cu asta? nimic. de aici a plecat totul, vă zic eu.
de la motivele alea monstruoase din plăcuţele de faianţă,
de la toaleta galeriei; de aici a plecat totul.
- ai observat că au instalat un pisoar pentru cîini?
doamne, de cînd îmi doresc lucrul ăsta. a fost ideea mea si a lui jacky.
dar masca de chiuvetă din casa scărilor ai văzut-o?
ieri, în timp ce urcam treptele, am avut o revelaţie:
mi-am dat seama de forţa
de expresivitatea acestei măşti de chiuvetă atît de neobişnuită.
şi am mai observat ceva: am observat că îţi plac ridichile.
te poţi considera, pînă la urmă, un vierme de ridiche; ce e nasol e că viermii de ridiche au o viaţă scurtă şi tristă; şi dacă, să zicem, ridichile o să dispară de pe pămînt – şi sînt sigur c-or să dispară într-o bună zi din cauza poluării – nimeni n-o să ştie ce gust au avut ridichile, mulţi nu o să ştie nici măcar cum a arătat o ridiche, darmite cum arăta un vierme de ridiche? ce culoare a avut? ce mărime? era periculos? etc.etc., pentru că nimeni nu a turnat vreodată vreun film despre viermele de ridiche.
