Alexandru Vakulovski
De la capăt
De la capăt
drumul se întinde în faţă
ca o pagină
arsă de la un capăt
sunt prins în ghetto şi pot doar să conduc
până la autobuz
apoi să mă plimb în cerc
în oraşul meu
gândindu-mă la cuşca mea
şi la tine
inima mi-e ruptă
în somn respiraţia adoarme
câinii îmi smulg din plămâni
şi eu mă gândesc la salvarea lor
când de fapt totul e atât de simplu
undeva acolo s-au prăbuşit visele mele
undeva s-a rupt firul
tu te întorci
unde eu nu am voie
să trec graniţa
şi singura reacţie pe care
pot să o am
e să-mi fac obiceiul de a borî
când te conduc la autobuzul cu
drumul
ars de la un capăt