غياب 4

أنتَ سواكَ حين تغيب الموسيقى التي تدمنها
وحين تداهمكَ روائح لا كلماتٍ تصلح لوصفها
لكنها تذكّر بأروقة المشافي.

أنت سواكَ حين توقن أنك هنا
مع أن ما تراه مجرد سراب
ومن يرونك، يرونك كسراب فقط.

أنت سواكَ
عند اغتراب الحواس
فسرْ غريباً بين الجميلات
وغريباً بين سياراتهن الأجمل منهن..

وغريباً بين عجوزين
تحلمان بدواء يوصلهما إلى المستشفى
لأخذ الدواء.

وغريباً أمام النظرة الصغيرة
للبنت الأصغر من نظرة..

وغريباً في المكان الغريب
كأنك أنت المكان الغريب..

وغريباً يحفظ الوجوهَ العابرة
وجهاً وجهاً
وكأنّها بقيّة الأهل،
وما كان ليبالي بها
لولا وعدُ الوجوه بهدنةٍ مع المكان.

وغريباً أمام كل شيء
وكأنك لا شيء.

© Raed Wahesh
Audioproduktion: Literaturwerkstatt Berlin/Haus für Poesie, 2016

Absență 4

Ești singur atunci când muzica de care ești dependent dispare

niciun cuvânt nu poate să păstreze aparențele când te lovește mirosul

care amintește de coridoarele spitalelor.


Ești o persoană cu totul schimbată când vezi că ești aici

că în fața ta e o întindere de iluzii

și cei care te văd, te văd tot ca pe o iluzie.


Ești singur

atunci când îți pierzi simțurile

singur ca un străin pășind printre frumuseți

printre mașinile lor, cel mai frumos dintre străini


mergi, străine, între două femei bătrâne

care visează la medicamente și camere de spital

unde se pot trata.


Mergi, străine, să înfrunți privirea cea scurtă

a fetei care e mai mică decât o simplă privire


Și fii străin în acel loc străin

ca și cum ai fi una cu locul


și fii străinul care reține fețele trecătorilor

fețe după fețe

ca și cum ei ar fi tot ce a mai rămas din familia lui,

de care abia începe să-i pese

fețele nu i-au promis pacea odată cu locul.


Și fii străinul care poate înfrunta orice

ca și cum sinele lui nu înseamnă nimic.