Îți scriu de la granițele masacrului

mirosul aerului este de sânge

gustul liniștii în noapte este o ură uscată.

Cât timp eu apăs pe tastatură

alții își lovesc pieptul în timp ce plâng,

și nu se opresc din a-și lovi capetele de ziduri

și șoptesc abătuți în urechile morților lor

te-am strigat ca și cum aș fi pierdut o fereastră sau un orfan

te-am strigat cu căldura feței arse.

Îți scriu ca să te chem

nu ca să te întorci,

doar să mă asigur că rămâne ceva din chemarea mea.