Adrian Oproiu
rumänisch
ADIM ÖLÜM
bu şehrin koynunda süzülen benim
çığlığım kırbaçlayan geceyi
tükenmeyen, kırılmayan
neden hep sedef kakmalı bıçaklar
neden derviş ahı gibi bir bordo gül
neden gümbür gümbür süzülüşü dudaktan
evet biliyorum siz de düşkünsünüz maviye
biliyorum bordo gül kanı anımsattı
soldu çiçeği şarkınızın
ama nasıl söylemeli
bu şehrin koynunda süzülen benim
ister kan olur otururum gözlerinize
ister kör kurşun sokaklarda
bu şehrin koynunda süzülen benim
ne kadar gizleseniz de adımı mektuplarda
tüm fotoğraflarda varım
bir ucu kırık biraz mahzun
çünkü bu şehrin koynunda süzülen benim
benim kuyruklarda sizi bekleyen
her an her yerden çıkan
karanlık köşelerde
gecenin içinde
ve her kapının ardında
benim sizi bekleyen
aralık 1981
Cel ce se numește Moarte
eu sunt cel ce se înghesuie la sânul acestui oraș
fără încetare
noaptea îmi biciuie glasul
de ce cuțitele sunt decorate cu perle
de ce dervișul duce un trandafir grena
până la buzele tale amețitoare
știu că îți place albastrul
știu că tradafirul grena îți amintește de sânge
de miresmele florilor tale ofilite
eu sunt cel ce se înghesuie
la sânul acestui oraș în fața ochilor tăi voi fi
ca un orb uitat pe străzi
eu sunt cel ce se înghesuie la sânul acestui oraș
în scrisorile trimise pe numele meu
ești un pic tristă oricât de mult te-ai ascunde
în fotografiile rupte la un capăt
eu sunt cel ce se înghesuie la sânul acestui oraș
cel ce te așteaptă cu sufletul la gură
printre culorile întunecate ale nopții
te așteapt în spatele fiecărei uși.