Îți spun dragostevski
n-am învățat oare să iubim din romane rusești

prima noapte în care am dormit lângă tine
e în mintea mea, scrisă ca un scenariu cuneifom
nu, nu, ca o pictură rupestră

la început te las să aștepți o vreme
iartă-mă pentru asta

îți ascund numele de ceva vreme
tu nu știii de ce

fularul pe care îl tricotai a fost lăsat neterminat
lasă-l așa până iarna viitoare
ca singurătatea ta să fie numai parțială și

mărul ăla verde pe care mi l-ai dat într-o dimineață
lasă-l să fie o parolă secretă între noi

și lasă-ți sprâncenele să crească
pretențiozitatea mă sperie,
așa cum se întâmplă și cu poezia și arhitectura

picioarele tale sunt pline de răni din copilărie
facem dragoste lent
ne iubim
răbdători ca părul tău care crește

dar eu confund încă
numele lungi ale personajelor din romanele rusești.