Cineva a pus în linişte turnul Eiffel
în faţa ferestrei mele
ca şi cum ar fi un joc de copii
minunea lumii
Plin de confidenţă
mă aplec încă o dată
încrezător
spre început
Nesfârşit apare
entuziasmul altitudinilor
primăverii noastre
Cred că visez
strigă vecina mea
şi priveşte nedumerită
turiştii care siroesc
în curtea din spatele casei