Cristina Vlașin 
Übersetzer:in

auf Lyrikline: 2 Gedichte übersetzt

aus: galizisch nach: rumänisch

Original

Übersetzung

HISTORIA DA TRANSFORMACIÓN

galizisch | Yolanda Castaño

Foi primeiro un trastorno
unha lesiva abstinencia de nena eramos pobres e non tiña nin aquilo
raquítica de min depauperada antes de eu amargor carente unha
parábola de complexos unha síndrome unha pantasma
(Aciago a partes iguais botalo en falla ou lamentalo)
Arrecife de sombra que rompe os meus colares.
Foi primeiro unha branquia evasiva que
non me quixo facer feliz tocándome co seu sopro
son a cara máis común do patio do colexio
a faciana eslamiada que nada en nada sementa
telo ou non o tes renuncia afaite traga iso
corvos toldando nubes unha condena de frío eterno
unha paciente galerna unha privada privación
(nena de colexio de monxas que fun saen todas
anoréxicas ou lesbianas a
letra entra con sangue nos cóbados nas cabezas nas
conciencias ou nas conas).
Pechei os ollos e desexei con todas as miñas forzas
lograr dunha vez por todas converterme na que era.

Pero a beleza corrompe. A beleza corrompe.
Arrecife de sombra que gasta os meus colares.
Vence a madrugada e a gorxa contén un presaxio.
Pobre parviña!, obsesionácheste con cubrir con aspas en vez de
co seu contido.
Foi un lento e vertixinoso agromar de flores en inverno
Os ríos saltaban cara atrás e resolvíanse en fervenzas rosas
borboletas e caracois nacéronme nos cabelos
O sorriso dos meus peitos deu combustible aos aeroplanos
A beleza corrompe
A beleza corrompe
A tersura do meu ventre escoltaba á primavera
desbordaron as buguinas nas miñas mans tan miúdas
o meu afago máis alto beliscou o meu ventrículo
e xa non souben qué facer con tanta luz en tanta sombra.

Dixéronme: “a túa propia arma será o teu propio castigo”
cuspíronme na cara as miñas propias virtudes neste
clube non admiten a rapazas cos beizos pintados de vermello
un maremoto sucio unha usura de perversión que
non pode ter que ver coa miña máscara de pestanas os
ratos subiron ao meu cuarto enluxaron os caixóns da roupa branca
litros de ferralla alcatrán axexo ás agachadas litros
de control litros de difamadores quilos de suspicacias levantadas
só coa tensión do arco das miñas cellas deberían maniatarte
adxudicarte unha estampa gris e borrarte os trazos con ácido
¿renunciar a ser eu para ser unha escritora?
demonizaron o esguío e lanzal do meu pescozo e o
xeito en que me nace o cabelo na parte baixa da caluga neste
clube non admiten a rapazas tan ben adobiadas
Desconfiamos do estío
A beleza corrompe.
Mira ben se che compensa todo isto.

© Yolanda Castaño
aus: Profundidade de campo
Espiral Maior: La Coruña, 2007
Audio production: Literaturwerkstatt Berlin, 2015

POVESTEA TRANSFORMĂRII

rumänisch

A început cu o tulburare
abstinența nocivă a unei copile eram săraci si nu aveam nimic
doar sărăcie înaintea mea amărăciune lipsă o parabolă de complexe
un sindrom o fantomă
(ghinion în părți egale să-i simți lipsa sau să-l regreți)
Recif de umbre ce-mi rupe colierele.
Prima a fost o bronhie evazivă care
nu m-ar fi făcut fericită cu atingerea suflării ei
sunt fața comună din curtea școlii
chipul fără substanță care nimic în nimic semănă
îl ai sau nu îl ai renunță obișnuiește-te să înghiți toate astea
corbi acoperind nori condamnați la frig etern
un viscol răbdător o privare privată
(copilă la o școală de călugărițe ca mine ies toate
anorexice sau lesbiene litera intră cu sânge pe coate în cap în
conștiință sau în pizde).
Am închis ochii și am început să-mi doresc cu toată puterea
Să reușesc o dată pentru totdeauna să devin ceea ce am fost.

Dar frumusețea corupe. Frumusețea corupe.
Recif de umbre care-mi uzează colierele.
Am învins zorii și în gât am o urare.
Prostuțo te-ai încăpățânat să acoperi cu cruci în loc de conținut.
A fost o lentă și vertiginoasă îmbobocire a florilor iarna
Râurile săreau înapoi și se așezau în cascade roz
Lămpi și melci îmi creșteau în păr
Zâmbetul sânilor mei au dat combustibil aeroplanelor
Frumusețea corupe.
Frumusețea corupe
Netezimea pântecului meu escorta primăvara
Melcii se revărsau din mâinile mele minione
Complimentul suprem mi-a ciupit ventriculul
Și nu mai știam ce să fac cu atâta lumină în atâta întuneric.

Mi-au spus: ” propria ta armă îți va fi pedeapsa”
mi-au scuipat în față toate virtuțiile
în acest club nu admitem fetele cu buzele rujate
un cutremur murdar în adâncul mării o cotă a perversiunii
care un poate avea nimic în comun cu rimelul genelor mele
șoarecii urcară în camera mea murdăriră sertarele cu haine albe
litri de ferralla catran urmăresc pe ascuns litri
control litrii de defăimători kilograme de suspiciuni ridicate
doar cu tensiunea curburii sprâncenelor mele ar trebui să te încătușeze
să-ți adjudece o imagine cenușie și să-ți șteargă conturul cu acid
să renunț a mai fi eu pentru a fi scriitoare?
Au demonizat tot ce a fost gentil și zvelt la gâtul meu și modul
în care crește parul pe ceafă în acest club
nu admit fete care se aranjează atât de bine
nu mai avem încredere în vară
frumusețea corupe.
gândește-te bine dacă toate astea merită.

Traducere de Cristina Vlașin

MAZÁS DO XARDÍN DE TOLSTOI

galizisch | Yolanda Castaño

Eu,
que bordeei en automóbil as beiras do Neretva,
que rebañei en bicicleta as rúas húmidas de Copenhague.
Eu que medín cos meus brazos os buratos de Saraxevo,
que atravesei ao volante a fronteira de Eslovenia
e sobrevoei en avioneta a ría de Betanzos.
Eu que collín un ferry que arribase ás costas de Irlanda,
e á illa de Ometepe no Lago Cocibolca;
eu que non esquecerei aquela tenda en Budapest,
nin os campos de algodón na provincia de Tesalia,
nin unha noite nun hotel aos 17 anos en Niza.
A miña memoria vai mollar os pés á praia de Jurmala en Letonia
e na sexta avenida síntense coma na casa.
Eu,
que houben morrer unha vez viaxando nun taxi en Lima,
que atravesei o amarelo dos campos brillantes de Pakruojis
e crucei aquela mesma rúa que Margarett Mitchell en Atlanta.
Os meus pasos pisaron as areas rosadas de Elafonisi,
cruzaron unha esquina en Brooklyn, a ponte Carlos, Lavalle.
Eu que atravesei deserto para ir ata Essaouira,
que me deslicei en tirolina dende os cumios do Mombacho,
que non esquecerei a noite que durmín na rúa en Amsterdam,
nin o Mosteiro de Ostrog, nin as pedras de Meteora.
Eu que pronunciei un nome no medio dunha praza en Gante
que unha vez suquei o Bósforo vestida de promesas,
que nunca volvín ser a mesma despóis daquela tarde en Auschwitz.
Eu,
que conducín cara o leste até preto de Podgorica,
que percorrín en motoneve o glaciar de Vatnajökull,
eu que nunca me sentín tan soa coma na rue de Sant Denis,
que xamáis probarei uvas coma as uvas de Corinto.
Eu, que un día recollín
   mazás do xardín de Tolstoi,
quero voltar a casa:
o recanto
que prefiro
da Coruña

xusto en ti.

© Yolanda Castaño
aus: Varios autores - A Coruña á luz das letras
Iñás-Oleiros: Ed. Editorial Trifolium, 2008
Audio production: Literaturwerkstatt Berlin, 2015

MERE DIN GRĂDINA LUI TOLSTOI

rumänisch

eu,
care am călătorit de-alungul râului Neretva în automobil,
care am străbătut străzile umede ale Copenhagăi pe bicicletă,
eu care am măsurat pădurile din Sarajevo cu brațele
care am trecut granița Sloveniei la volan,
și am zburat de-asupra estuarului Betanzos.
eu care am plecat cu feribotul ce ajungea pe coastele Irlandei
și la insula Ometepe de pe lacul Cocibolca;
eu care nu voi uita niciodată acel magazin din Budapesta
sau câmpurile de bumbac din provincia Tesalia
și nici acea noapte la 17 ani într-un hotel din Nisa.
memoria mea își va umezi picioarele pe plaja Jurmala din Letonia
și pe 6th avenue te simți ca acasă.
eu,
care eram pe punctul de a muri când călătoream într-un taxi din Lima
care am străbătut galbenul strălucitoarelor câmpii din Pakruojis
și am traversat aceeași stradă pe care a traversat-o Margarett Mitchell în Atlanta
pașii mei au apăsat nisipurile roz din Elafonisi
au traversat un colț de stradă din Brooklyn, podul Carol, Lavalle.
eu care am străbătut deșertul pentru a ajunge la Essaouira,
care am alunecat pe tiroliană din vârful vulcanului Mombacho
care nu voi uita noaptea în care am dormit pe străzile din Amsterdam
nici mănăstirea din Ostrog, sau pietrele din Meteora.
Eu care am pronunțat un nume în mijlocul unei piețe din Gent
care am brăzdat odată Bosforul înveșmântată în promisiuni,
care nu am mai fost aceeași după acea după amiază la Auschwitz.
Eu
care am condus spre est până aproape de Podgorica
care am făcut turul ghețarului Vatnajökull în snowmobile
eu care niciodată nu m-am simțit mai singură decât în rue Saint- Denis
care nu voi mai gusta vreodată struguri precum cei din Corint.
Eu care într-o zi
am cules mere din gradina lui Tolstoi
vreau să mă întorc acasă:
în ascunzătoarea preferată
din La Corunia

chiar în tine

Traducere de Cristina Vlașin