Trecătorii de pe trotuar:

se plimbă noapte și zi

înaintea războiului 

municipalitatea a închis trotuarul

se poate citi doar: “în reconstrucție”

se plimbă noapte și zi

pentru a repara trotuarul cu pașii lor.

Tinerii:

lor nu le pasă…

important este să plece,

dacă ar fi după Allah,

îmbrăcați cu haine de sărbătoare

Fetele frumoase:

atâta strălucire în ochii lor

cât de multă gelozie au așezat sub cer 

până s-a inventat fulgerul

și când vara se sfârșește

tot atâta neputință și rachete

Mama:

pentru că mi-a fost teamă de viața băieților mei

am rămas însărcinată

Un bărbat revoltat:

vă mulțumesc vouă, gloanțelor, vă mulțumesc vouă, armelor, îți mulțumesc, războiule:

în sfârșit…în sfârșit

au dispărut țânțarii

Femeia și poetul ei:

atunci când îți vorbesc, îți vin idei pentru scris 

și te îndrepți spre hârtiile tale

ca un somnambul.

dacă ai știi că mă inspiri să dansez

și că toate exploziile astea-s

doar ritmuri…doar ritmuri

Fiul vecinilor:

a aruncat-o salteaua de la balcon 

și a spus

salteaua ta păstrează încă mirosul noilor emigrant.

Soldatul care aleargă în brațe cu fata lui rănită

și-a aruncat arma

și-a aruncat permisia

și a fugit plângând

când s-a întors fără ea acasă

i-a spus soției “pielea ei e de satin și mâinile și inima e praf de pușcă”