Claudia Doroholschi, Dana Crăciun
الرومانية
The Hat
A green hat is blowing through Harvard Square
and no one is trying to catch it.
Whoever has lost it has given up –
perhaps, because his wife was cheating,
he took it off and threw it like a frisbee,
trying to decapitate a statue
of a woman in her middle years
who doesn’t look anything like his wife.
This wind wouldn’t lift the hat alone,
and any man would be glad to keep it.
I can imagine – as it tumbles along,
gusting past cars, people, lampposts –
it sitting above a dark green suit.
The face between them would be bearded
and not unhealthy, yet. The eyes
would be green, too – an all green man
thinking of his wife in another bed,
these thoughts all through the green hat,
like garlic in the pores, and no one,
no one pouncing on the hat to put it on.
من: Selected Poems
London : Jonathan Cape, 2002
الإنتاج المسموع: 2006, M.Mechner / Literaturwerkstatt Berlin
PĂLĂRIA
O pălărie verde se rostogoleşte prin Harvard Square
şi nimeni nu încearcă să o prindă.
Cine a pierdut-o a renunţat la ea –
poate, pentru că-l înşela nevasta,
şi-a scos-o şi a aruncat-o ca pe-un disc,
încercînd să decapiteze statuia
unei femei între două vîrste
care nu seamănă deloc cu soţia lui.
Numai vîntul ăsta nu i-ar fi putut-o zbura de pe cap,
şi orice bărbat ar fi bucuros să o aibă.
Mi-o imaginez – în timp ce se rostogoleşte
în rafale, pe lîngă maşini, oameni, stîlpi –
stînd deasupra unui costum verde închis.
Faţa dintre ele are barbă
şi nu trădează încă semne de boală. Ochii
sînt şi ei verzi – un bărbat cu totul verde
imaginîndu-şi nevasta în patul altcuiva,
şi toate aceste gînduri ieşind din pălăria verde,
ca usturoiul prin pori, şi nimeni,
nimeni nu prinde pălăria să şi-o pună pe cap.